Partea aII-a
Inima imi incremenise...Auzeam tot felul de soapte dar nu imi puteam da seama ce inseamna... nu puteam face o legatura intre ele. Tipete infundate veneau din toate partile.
Nu mai avea curaj sa fac nici o miscare.....M-am uitat pe fereastra... printre lacrimi am zarit o silueta ... era foarte mare.... Am inchis ochii rugandu-ma ca atunci cand ii deschid sa dispara. Am simtit un curent de aer invartindu-se in jurul meu....Pentru un moment se facu liniste deplina. Am deschis ochii incet , tremurand din toate incheieturile. Totul incetase.... nu se mai auzeau tipete.... nici soapte fara noima... iar silueta disparuse. Am vrut sa ma intorc in pat , dar cu un zgomot puternic fereastra se sparse. Am ramas blocata... aveam senzatia ca mii de ace imi strapungeau pielea... m-am ascuns sub birou. In camera s-a dezlantuit un adevarat haos. Tipete ascutine imi strapungeau simturile; nu pot descrie ceea ce simteam in acel moment. Usa se trantea puternic de perete si tablourile de pe pereti cadeau unul cate unul. Scantei de lumina apareau din cand in cand , provocand zgomote puternice. Pret de 5 minute martiriul nu inceta ,apoi aceeasi liniste dezolanta a cuprins intreaga incapere. Incepusem sa ma linistesc ; m-am ridicat usor.. furtuna incetase. Am incercat sa aprind lumina dar nu functiona. Am iesit din camera cu intentia de a merge la baie. Trecand pe langa dormitorul parintilor am deschis usa sa vad daca totul este in regula. Parea ca nimic nu ii deranjase asa ca am mers mai departe. Am intrat in baie si fara sa remarc acest lucru, lmina era aprinsa. Am vrut sa ma uit in oglinda dar era acoperita cu un praf negru . M-am asezat pe gresia rece gandindu-ma ca acest cosmar nu va lua sfarsit. Eram din nou cuprinsa de teama.
Lumina se stinsese, insa nu am avut nici o reactie. Incercam sa ma impac cu gandul ca nu pot scapa. Simteam cum se urca pe mine o multime de paianjeni.Atingerea picioarele lor fragile imi dadea fiori.Am stat nemiscata ore in sir, gandindu-ma la toate lucrurile frumoase care mi se intamplasere... ma pirdusem cu totul... nu mai auzeam nici un zgomot... nu mai simteam nici o teama;
M-am trezit brusc.Eram intinsa pe jos in baie... era lumina si oglinda era curata... Confuza , m-am ridicat si am pornit spre camera mea; picioarele ma dureau ingrozitor insa nu imi aminteam de ce. Usa dormitorului era deschisa , am intrat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic acolo.
Eram ingrozita... pe jos erau numai cioburi si sange iar geamul era spart . Atunci mi-am adus aminte totul ; am desfacut pumnul pe care il tinusem strans. In palma aveam praf negru si un paianjen mort.
M-am dus imediat la parinti si le-am povestit. Bineinteles ca nu m-au crezut din prima asa ca i-am rugat sa vina la mine in camera. Cand am ajuns totul era normal.
La o luna dupa incident ne-am mutat intr-un oras linistit unde miturile despre fantome si case bantuite nu existau.
Un an mai tarziu am citit intr-un ziar ca oamenii din fostul cartier unde locuisem au cerut demolarea casei. Motivul? Cei din apropierea casei auzeau sunete ingrozitoare in timpul noptii.
Dupa ce a fost demolata am facut o plimbare pana in acel loc. Printre gramezile de caramizi si praf se zarea o parte din podeaua fostei mele camere. In acel loc erau cioburi si pete de sange....
Aceasta amintire va ramane vesnic in mintea mea ... este o enigma pe care nimeni nu a putut-o dezlega si asa va ramane. Ani la rand am incercat sa fac legaturi intre elementele care isi facura aparitia in acea noapte(praful negru, silueta, respiratia rece, scanteile de lumina etc.) dara fara rezultat.
Nu ma voi opri pana ce nu voi gasi un raspuns la toate intrebarile.
Sfarsit!
Astept comentarii!